Stomatologie terapeutică

I. Restaurări dentare

Prin restaurările dentare se efectuiază restabilirea formei anatomice iniţiale a dintelui având ca scop funcţionarea lui eficientă precum şi aspectul estetic corespunzător.

Restaurările dentare sunt indicate in cazurile:

• Dinți cu leziuni coronare sau abraziune;
• Dinți cariați;
• Defecte cuneiforme, hipoplazia, fluoroza;
• Schimbarea culorii smalțului după tratarea canalelor radiculare;
• Diastemele (Spațiile interdentare).

II. Caria dentară

Caria dentară este una dintre cele mai răspândite patologii stomatologice, odată neglijată aceasta duce la pierderea masivă a ţesutului dur şi ca urmare a complicaţiei care poate ajunge la inflamarea nervului radicular sau se poate solda cu extracţia timpurie a dintelui.

Adresarea cât mai timpurie la medicul stomatolog, vă poate asigura o durată de viaţă mai mare a dinţilor Dvs., cu costuri minime.

Deşi deseori neglijată, profilaxia ramâne a fi una dintre cele mai importante etape în depistarea şi tratarea cât mai eficientă şi inofensivă a cariilor dentare.

III. Pulpita

Pulpita dentară este o afecțiune provocată de inflamația pulpei dentare. Ea poate să apară la unul sau la mai multi dinți concomitent și este cauzată de bacteriile care invadează pulpa dintelui, determinând inflamarea (tumefacția) ei.

Simptomele pulpitei pot fi:

• inflamaţia;
• sensibilitatea la alimentele calde şi reci;
• sensibilitatea la produse moi si foarte dulci;
• dureri spontane/ dureri nocturne.

IV. Parodontologia

Afecţiunile cele mai frecvent întâlnite în parodontologie sunt gingivita, parodontita şi parodontoza.

Una dintre cauzele, care generează dezvoltarea proceselor inflamatorii în parodontologie, poate fi înghesuirea dinţilor, cavităţile carioase neobturate, obturaţiile incorecte care permit pasajul bacterian ce lezează gingia. Frenurile şi ligamentele musculare scurte, malocluziile, lipsa parţială a dinţilor – factorii traumei cronice a periodontului, care sporesc intensitatea distrugerii ţesuturilor parodontale. Afecţiunile inflamatorii ale parodontului se referă la bolile cronice infecţioase.

Scopul de bază în tratamentul parodontului este înlăturarea totală a inflamaţiei, tratarea gingiilor, restabilirea structurilor anatomice şi funcţiilor fiziologice ale ţesuturilor, precum şi menţinerea efectului obţinut al tratamentului (remisiunea). Tratamentul parodontitei necesită o abordare complexă şi vizita ulterioară la stomatolog pentru evitarea afecţiunilor inflamatorii ale parodontului.