Restaurările dentare reprezintă restabilirea formei anatomice iniţiale a dintelui având ca scop funcţionarea lui eficientă şi aspectul estetic corespunzător.
Restaurarile dentare sunt indicate in urmatoarele cazuri :
Caria dentară este una dintre cele mai răspandite patologii stomatologice, odată neglijată aceasta duce la pierderea masivă a ţesutului dur şi drept complicaţie poate ajunge la inflamarea nervului radicular sau se poate solda cu extracţia timpurie a dintelui.
Adresarea cât mai precoce la medicul stomatolog vă poate asigura o durată de viaţă mai mare a dinţilor dmv., cu costuri minime.
Deşi deseori neglijată, profilaxia ramâne a fi una dintre cele mai importante etape în depistarea şi tratarea cât mai eficientă şi inofensiva a cariilor dentare.
Pulpita dentară este o afecțiune provocată de inflamația pulpei dentare. Ea poate să apară la unul sau la mai multi dinți și este cauzată de bacteriile care invadează pulpa dintelui, determinând inflamarea (tumefacția) ei.
Simptomele pulpitei pot fi :
Afecţiunile cele mai frecvent întâlnite în parodontologie sunt gingivita, parodontita şi parodontoza.
Una din cauzele, care generează dezvoltarea proceselor inflamatorii în parodontologie, poate fi înghesuirea dinţilor, cavităţile carioase neobturate, obturaţiile incorecte care permit pasajul bacterian ce lezează gingia. Frenurile şi ligamentele musculare scurte, malocluziile, lipsa parţială a dinţilor – factorii traumei cronice a periodontului, care sporesc intensitatea distrugerii ţesuturilor parodontale. Afecţiunile inflamatorii ale parodontului se referă la bolile cronice infecţioase.
Scopul de bază în tratamentul parodontului este înlăturarea totală a inflamaţiei, tratarea gingiilor, restabilirea structurilor anatomice şi funcţiilor fiziologice ale ţesuturilor, precum şi menţinerea efectului obţinut al tratamentului (remisiunea). Tratamentul parodontitei necesită o abordare complexă şi vizita ulterioară la stomatolog pentru evitarea afecţiunilor inflamatorii ale parodontului.